Discursul a combinat referințe culturale, repere istorice și un avertisment ferm privind noile forme de interferență rusă, pe care Maia Sandu le-a descris drept sofisticate, persistente și adaptate tocmai pentru a exploata slăbiciunile proceselor democratice.
Moștenirea limbii, ca formă de rezistență
Maia Sandu și-a început intervenția prin evocarea unor versuri cunoscute publicului leton: „Dzimtā valoda ir māte, māte / Dzimtā valodā vīns vēl saldāks / Dzimtā valodā pasmejies pie sevis pats.”
Președinta a subliniat că aceste cuvinte nu au fost scrise inițial în letonă, ci în română, de poetul moldovean Grigore Vieru, în anii ’60, într-o perioadă în care, sub regimul sovietic, identitatea lingvistică a populației dintre Prut și Nistru era supusă unei politici deliberate de deformare.
„Au fost scrise în română. În limba ta ți-e dor de mama, și vinul e mai vin, și prânzul e mai prânz. Și doar în limba ta poți râde singur, și doar în limba ta te poți opri din plâns”, a spus Maia Sandu, punând accent pe valoarea limbii materne ca spațiu al continuității identitare.
Ea a amintit că simplul fapt de a rosti numele adevărat al limbii române devenise, în epoca sovietică, „un act de sfidare”, adică o afirmare directă a existenței unui popor. În această cheie, președinta Moldovei a legat experiența moldovenească de cea letonă, evocând momentul în care, în 1985, trupa Līvi a preluat poemul lui Grigore Vieru și l-a transpus muzical în letonă. În interpretarea sa, acest transfer cultural nu a fost un simplu gest artistic, ci dovada unei solidarități profunde între două popoare care au împărtășit aceeași voință de a nu fi șterse.
O istorie comună a ocupației și a rupturii
Una dintre axele centrale ale discursului a fost referirea la Pactul Ribbentrop–Molotov, prezentat de Maia Sandu drept momentul fondator al unei nedreptăți istorice care a redesenat Europa fără consimțământul popoarelor afectate.
„În august 1939, doi oameni s-au așezat la masă la Moscova și au împărțit Europa pe hârtie. Pactul Ribbentrop–Molotov a trasat linii prin mijlocul unor națiuni, prin familii, prin vieți care nu au avut niciun cuvânt de spus”, a afirmat ea.
Președinta a vorbit despre experiența Letoniei, al cărei parlament a fost desființat, al cărei teritoriu a fost ocupat și ale cărei familii au fost deportate în Siberia „nu pentru că au comis crime, ci pur și simplu pentru că erau letone”. În paralel, Maia Sandu a descris și destinul Basarabiei, desprinsă din România în baza aceluiași protocol secret, cu toate consecințele politice și identitare care au urmat.
„Pământul nostru a fost ocupat. Limba noastră a fost redenumită. Istoria noastră a fost rescrisă. Legăturile noastre cu România și cu Europa au fost tăiate voit și sistematic”, a spus șefa statului.
Prin această paralelă, Maia Sandu a urmărit să plaseze Republica Moldova în aceeași familie istorică a națiunilor care au trecut prin ocupație și deznaționalizare forțată. Diferența, a admis ea, este că la prăbușirea Uniunii Sovietice Letonia avea deja „claritatea morală a unui popor care nu a acceptat niciodată cu adevărat ceea ce i s-a impus”, în timp ce Moldova a ieșit din imperiu mai divizată, mai nesigură de sine și mai vulnerabilă la ambiguități identitare.
Drumul Moldovei spre Uniunea Europeană
Maia Sandu a prezentat parcursul european al Republicii Moldova drept o recuperare istorică, nu drept o schimbare de orientare. „Moldova a ezitat. Nu pentru că am fi fost mai puțin europeni. Ci pentru că a durat mai mult să recuperăm ceea ce ni s-a luat. Recuperăm acum”, a declarat ea.
În această logică, președinta a susținut că urmările Pactului Ribbentrop–Molotov nu pot fi considerate cu adevărat depășite câtă vreme statele plasate de acel acord în zone de insecuritate geopolitică nu sunt „ancorate în Uniunea Europeană. Protejată. Liberă. În sfârșit acasă.”
Discursul a inclus și reperele concrete ale apropierii Moldovei de UE. Maia Sandu a reamintit că Republica Moldova a depus cererea de aderare în 2022, la scurt timp după declanșarea invaziei ruse pe scară largă în Ucraina, iar negocierile de aderare au fost deschise în 2024. Ea a interpretat acest traseu drept o alegere strategică fără echivoc.
„A fost modul nostru de a spune, fără ambiguitate, de partea cui suntem”, a punctat președinta.
Totodată, ea a insistat asupra legitimității democratice a acestei orientări, afirmând că cetățenii Republicii Moldova au ales în mod repetat direcția europeană: „oamenii din Moldova și-au făcut alegerea — nu o dată, ci de trei ori în doi ani: la referendumul constituțional în favoarea aderării la UE, la scrutinul prezidențial și la alegerile parlamentare.”
Reforme accelerate și desprinderea de dependența rusă
În fața parlamentarilor letoni, Maia Sandu a încercat să transmită și imaginea unei țări care nu doar cere sprijin politic, ci își asumă și costurile reformei. Ea a afirmat că, în doar trei ani, Republica Moldova a trecut „de la o dependență de sută la sută față de gazul rusesc la zero”, prezentând această evoluție ca pe un indicator esențial al desprinderii de mecanismele de șantaj energetic ale Moscovei.
În același timp, președinta a detaliat eforturile de reformă instituțională: evaluarea judecătorilor și procurorilor, consolidarea instanțelor, adâncirea reformei anticorupție, închiderea breșelor legislative exploatate de Rusia și alinierea treptată la standardele europene.
„Comisia Europeană spune că suntem cel mai bun elev din clasă. Iar noi ne mișcăm și mai repede”, a spus Maia Sandu, într-o formulă menită să arate că Republica Moldova vrea să fie percepută drept un candidat serios, disciplinat și previzibil.
Din această perspectivă, discursul a avut și rolul de a combate percepția că integrarea europeană a Moldovei ar fi o concesie politică. Maia Sandu a insistat că este vorba despre „o țară care cere ceea ce a avut Letonia: șansa de a încheia călătoria pe care deja a început-o.”
Rusia și tentativa de capturare a democrației moldovenești
Partea cea mai amplă și mai gravă a discursului a fost consacrată descrierii modului în care Rusia ar fi încercat să influențeze și să deturneze procesele democratice din Republica Moldova. Maia Sandu a explicat că, în actualul context, Moscova nu mai mizează exclusiv pe forță militară, ci și pe instrumente politice, financiare, mediatice și tehnologice.
„Rusia a încercat să preia Moldova — nu prin forță, ci prin procesele noastre democratice. Iar în acest scop, alegerile sunt instrumentul perfect”, a spus ea.
Potrivit președintei, strategia Moscovei a fost una sistematică, testată inițial la nivel local și regional, apoi extinsă în campaniile naționale, inclusiv în alegerile prezidențiale, în referendumul privind UE și, mai ales, în alegerile parlamentare. Miza ultimă, în viziunea sa, era controlul legislativului, instalarea unui guvern obedient Kremlinului și repoziționarea Republicii Moldova într-o „zonă gri”, cu rol destabilizator pentru Ucraina și pentru Europa.
Instrumentele interferenței: partide, proteste, rețele religioase și atacuri cibernetice
Discursul a enumerat cu precizie mecanismele prin care, potrivit Chișinăului, Rusia a încercat să influențeze viața politică internă. Maia Sandu a susținut că libertatea de asociere a fost exploatată pentru înființarea rapidă a unor formațiuni politice controlate sau alimentate de Kremlin.
„Șapte partide finanțate de Kremlin înființate în trei ani, toate pretinzând că sunt voci moldovenești. Unul a fost declarat neconstituțional. Moscova a creat imediat clone. Una dintre ele a fost lansată oficial chiar la Moscova”, a afirmat ea.
În aceeași logică, libertatea de întrunire ar fi fost convertită în „proteste plătite”, cu organizare logistică, liste de participanți, trasee de transport și distribuire de bani. Maia Sandu a spus că, pe măsură ce alegerile se apropiau, participanților li se ofereau „deschis până la trei mii de euro pe lună pentru a participa la proteste”.
Ea a mers mai departe și a afirmat că și libertatea religioasă a fost instrumentalizată, prin folosirea unor preoți trimiși în „așa-zise pelerinaje în străinătate”, de unde s-ar fi întors pregătiți pentru transmiterea unor mesaje politice și pentru influență pe rețelele sociale.
În plus, chiar în ziua votului, „presa independentă și infrastructura electorală au fost supuse unor atacuri cibernetice”, cu scopul de a induce ideea că autoritățile moldovene ar fi cele care manipulează procesul electoral.
Dezinformarea la scară industrială
Un alt capitol important al intervenției a vizat războiul informațional. Maia Sandu a descris mașinăria de propagandă drept una industrializată, cu volume mari de conținut, cu mesaje emoționale și conspiraționiste și cu o distribuție agresivă în mediul digital.
„Mesajul Kremlinului era că Europa înseamnă război, că guvernul vinde țara, că Președinta este implicată în trafic de copii”, a spus ea.
Unul dintre exemplele oferite a fost existența unei ferme de troli compuse din 100 de conturi TikTok care ar fi generat „peste cincizeci și cinci de milioane de vizualizări” într-o țară cu aproximativ 2,5 milioane de locuitori. Prin această comparație, Maia Sandu a urmărit să ilustreze disproporția dintre dimensiunea statului moldovean și amplitudinea operațiunilor de influență derulate împotriva sa.
Președinta a mai afirmat că procurorii, judecătorii și funcționarii implicați în protejarea integrității electorale au fost supuși amenințărilor, inclusiv unor amenințări cu moartea.
Urma banilor și dimensiunea financiară a influenței
Un punct de forță al discursului a fost insistența asupra dimensiunii financiare a interferenței. Maia Sandu a arătat că, după blocarea unor canale convenționale de finanțare, operațiunile s-au mutat în zona criptomonedelor.
„Un singur portofel cripto, descoperit de instituțiile noastre, conținea peste o sută de milioane de euro — fonduri direcționate către ferme de troli, mass-media false, proteste și cumpărare de voturi”, a declarat ea.
Estimarea avansată de președintă este una de mare impact: Rusia ar fi mobilizat sume ilegale echivalente cu „aproximativ două procente din PIB-ul nostru” pentru a influența acele alegeri. În analiza sa, acesta nu este doar un atac asupra unui proces electoral punctual, ci o încercare de remodelare politică a unui stat întreg prin coruperea spațiului democratic.
Maia Sandu a formulat și una dintre ideile-cheie ale discursului: „Urmăriți banii — și linia dintre democrația autentică și interferența malignă devine clară.” În această viziune, diferența dintre competiția politică legitimă și acțiunea ostilă externă nu se vede întotdeauna la nivelul sloganurilor, ci în sursele reale de finanțare, în mecanismele de amplificare și în infrastructura invizibilă care susține mesajele.
Noua formă de influență: nu propaganda brută, ci uzura voinței colective
Poate cea mai rafinată parte a discursului a fost aceea în care Maia Sandu a descris mutația actuală a interferenței ruse. Ea a avertizat că pericolul nu vine doar din actorii care afișează direct simbolurile Moscovei, ci și din discursurile aparent rezonabile, prudente sau moderate, care ajung să slăbească voința societăților democratice de a se apăra.
„Forma mai periculoasă de interferență nu vine întotdeauna îmbrăcată în culorile Rusiei. Uneori poartă hainele îndoielii rezonabile”, a spus ea.
Președinta a oferit și exemple de întrebări care, în anumite contexte, pot deveni vehicule de demobilizare strategică: „de ce să cheltuim atât de mult pe apărare?”, „Nu ar trebui să vorbim cu Moscova în loc să o confruntăm?”, „Nu ne afectează aceste sancțiuni pe noi mai mult decât pe ei?”
Maia Sandu a admis că astfel de întrebări nu sunt întotdeauna formulate cu rea-credință. Dar, a adăugat ea, „în mâinile greșite devin instrumente — unelte pentru a eroda voința unei societăți de a se apăra.” În acest pasaj, discursul s-a extins dincolo de cazul Moldovei și a devenit un avertisment adresat întregii Europe.
Legătura strategică dintre Moldova, Ucraina și securitatea europeană
În ultima parte a intervenției, Maia Sandu a mutat accentul de la experiența națională a Moldovei la logica regională mai largă. Ea a reafirmat că Republica Moldova și Ucraina sunt legate strategic, nu doar geografic.
„Moldova are 1.200 de kilometri de frontieră cu Ucraina. Ucraina rămâne scutul nostru. În fiecare zi în care Ucraina rezistă, Moldova rezistă. Suveranitatea ucraineană nu este separată de suveranitatea Moldovei, ci o asigură. Moldova nu va uita acest lucru”, a declarat președinta.
Totodată, ea a elogiat poziția Letoniei, prezentată drept unul dintre cei mai consecvenți susținători ai Ucrainei încă din primele ore ale invaziei, explicând această fermitate prin memoria istorică a ocupației și prin înțelegerea directă a pericolului reprezentat de ambițiile imperiale ruse.
Maia Sandu a afirmat că Republica Moldova adăpostește refugiați ucraineni, oferă ajutor umanitar, instruiește genişti și dorește să facă parte din „coaliția de voință” care să contribuie la securizarea Ucrainei după încheierea războiului.
În acest context, ea a formulat ideea strategică ce poate fi considerată esența întregului discurs: „Sprijinirea Ucrainei, ancorarea Moldovei în Uniunea Europeană și apărarea integrității democrațiilor noastre nu sunt trei obiective separate. Au aceeași logică strategică.”
Mesajul către Letonia și către Europa
Finalul discursului a revenit la simbolistica poemului lui Grigore Vieru și la legătura istorică dintre cele două popoare. Maia Sandu a afirmat că faptul că poemul a fost tradus în letonă și a intrat în patrimoniul renașterii naționale letone nu este „o coincidență sau o curiozitate”, ci expresia unui adevăr mai profund: Moldova și Letonia au fost „mereu de aceeași parte”.
Din această perspectivă, apelul adresat Letoniei a fost direct și lipsit de ambiguitate. Președinta a cerut sprijin politic activ la Bruxelles, în Consiliul European și în toate forurile unde se decide viitorul extinderii Uniunii Europene.
„Folosiți vocea dumneavoastră— în Consiliul European, în fiecare sală unde se decide viitorul nostru. Nu doar pentru Moldova. Ci pentru că aceleași forțe care încearcă să împiedice Moldova să adere la UE vor încerca, în toate modurile posibile, să divizeze Europa”, a spus Maia Sandu.
O miză care depășește granițele Republicii Moldova
Discursul susținut de Maia Sandu în Parlamentul Letoniei a fost, în fond, mai mult decât o pledoarie pentru aderare. A fost o încercare de a reașeza dosarul moldovean în centrul dezbaterii europene despre securitate, influență externă și reziliență democratică. Mesajul Chișinăului este că Republica Moldova nu cere tratament preferențial, ci recunoașterea faptului că frontiera estică a democrației europene se apără și prin integrare, nu doar prin descurajare militară.
În lectura propusă de Maia Sandu, Moldova nu este o periferie care așteaptă să fie admisă, ci un stat aflat deja în prima linie a confruntării dintre modelul democratic european și tentativa Rusiei de a reconstrui zone de control și dependență. De aceea, integrarea sa în Uniunea Europeană este prezentată nu ca o favoare, ci ca o decizie strategică de interes comun.
„Aproape am ajuns. Ajutați-ne să încheiem călătoria”, a fost apelul final al președintei Republicii Moldova.
Sursă foto: moldpres
