Putin își restrânge ambițiile în Ucraina: Donbasul, obiectivul minimal al unei victorii strategice
După patru ani de război sângeros, președintele rus Vladimir Putin pare să fi renunțat, cel puțin temporar, la planurile sale inițiale de expansiune totală în estul Ucrainei, limitându-și pretențiile la controlul regiunii Donbas. Potrivit unei analize publicate sâmbătă de agenția EFE, citată de MOLDPRES, liderul de la Kremlin se concentrează acum pe ceea ce pare a fi o victorie cu miză restrânsă, în contrast evident cu retorica imperialistă de la începutul invaziei.
Sfârșitul iluziilor: „Noua Rusie” face loc realității militare
Proiectul grandios de cucerire a așa-numitei Novorossiia – o construcție ideologică ce cuprindea estul și sudul Ucrainei – a fost înlocuit de o abordare mai pragmatică, dar și mai modestă. În prezent, armata rusă nu este în măsură să impună o victorie militară decisivă în fața forțelor ucrainene, care continuă să reziste în pofida pierderilor și a presiunii constante.
În ultimele săptămâni, Kremlinul nu a mai făcut referiri la celelalte două regiuni anexate ilegal în 2022 – Zaporojie și Herson – a căror treime nordică rămâne sub control ucrainean. Acest tăcere oficială sugerează o schimbare de strategie.
Donbasul devine miza centrală a negocierilor
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a transmis explicit această nouă direcție strategică, în urma consultărilor dintre Putin și reprezentanții administrației americane – Steve Witkoff și Jared Kushner. Potrivit acestuia, condiția esențială pentru un acord de pace este retragerea forțelor ucrainene din regiunile Donețk și Lugansk – fără nicio mențiune despre Zaporojie sau Herson, până recent considerate „teritorii nerevocabil rusești”.
În acest moment, trupele ruse controlează aproape 80% din Donețk și aproape întregul teritoriu al regiunii Lugansk. Deși aceste regiuni au fost recunoscute de Moscova ca entități independente înainte de începerea invaziei din 24 februarie 2022, controlul lor total rămâne un obiectiv dificil și costisitor.
Acest subiect a fost central în discuțiile desfășurate vineri la Abu Dhabi și va rămâne pe agendă și în continuarea negocierilor. Delegația rusă este condusă de amiralul Iuri Kostiukov, șeful serviciului de informații militare și adjunct al șefului Statului Major General, o desemnare care reflectă importanța și natura strategică a acestor negocieri.
Kremlinul mizează pe un coridor terestru vital pentru Crimeea
În pofida renunțării aparente la ambițiile de cucerire a sudului Ucrainei, Rusia își menține interesul pentru crearea și securizarea unui coridor terestru care să lege teritoriul său de Crimeea – peninsula anexată în 2014, aflată într-o situație logistică fragilă. Controlul sudului regiunilor Donețk, Zaporojie și Herson este esențial pentru menținerea acestui coridor, mai ales în condițiile în care Crimeea continuă să se confrunte cu probleme grave de alimentare cu apă și resurse.
Deși oficialii ruși continuă să reitereze, la nivel retoric, că orașe precum Odesa aparțin istoric Rusiei, realitatea militară arată că forțele navale și terestre ale Moscovei nu au capacitatea de a avansa spre acest port strategic de la Marea Neagră. Pierderile înregistrate în tentativa de blocadă au fost semnificative, iar costurile operaționale rămân ridicate.
Sprijinul politic așteptat de la Washington
Potrivit unor surse citate în presa rusă, Kremlinul își exprimă speranța că administrația președintelui american Donald Trump va convinge Congresul să recunoască oficial Crimeea ca teritoriu rusesc. Se sugerează inclusiv o posibilă înțelegere informală între Casa Albă și Moscova, având ca punct de referință dorința lui Trump de a anexa Groenlanda – teritoriu autonom al Danemarcei – ca parte a unei politici de reconciliere reciprocă între cele două mari puteri.
De asemenea, se face referire la un presupus Consens de la Anchorage, stabilit în cadrul summitului din Alaska din august 2025, în care Trump ar fi renunțat la condiția unui armistițiu prealabil pentru negocierea unui acord de pace. Kremlinul evită să divulge detalii, însă conform relatărilor apărute în presă, planul ar presupune recunoașterea controlului rus asupra întregului Donbas și înghețarea frontului în regiunile sudice – un compromis ce ar marca o recunoaștere tacită a impasului militar rus.
O victorie cu gust amar și costuri uriașe
Chiar dacă ar reuși să controleze complet Donbasul, aceasta ar rămâne o victorie cu costuri uriașe, greu de prezentat ca un succes istoric. Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, cucerirea completă a Donețkului ar necesita cel puțin un an, fără a lua în calcul efortul suplimentar pentru Zaporojie sau Herson.
Între timp, optimismul propagandistic al Kremlinului privind un colaps iminent al rezistenței ucrainene a fost contrazis de realitate. În ciuda unor dezertări din rândul armatei ucrainene, capacitatea de luptă a Kievului rămâne ridicată, iar lipsa de eficiență a tacticilor militare rusești continuă să frustreze eforturile de pe teren.
Estimările privind pierderile umane sunt alarmante: surse occidentale vorbesc de până la 25.000 de victime rusești pe zi în perioadele de ofensivă intensă, iar bloggerii pro-Kremlin menționează cifre cuprinse între 300.000 și 400.000 de morți de la începutul invaziei – mult peste cele 15.000 de decese suferite de URSS în deceniul de război din Afganistan.
Donbasul, un teritoriu cucerit, dar devastat
Chiar și în ipoteza unei consolidări a controlului asupra întregului Donbas, Rusia moștenește un teritoriu devastat, depopulat, afectat grav de bombardamente și infrastructură distrusă. În ciuda resurselor valoroase din regiune – cărbune, industrie metalurgică, pământuri rare – reconstrucția Donbasului va necesita decenii și resurse pe care Rusia, aflată sub sancțiuni, nu le are la dispoziție.
Așadar, retragerea la un obiectiv minimal, chiar dacă strategic în anumite privințe, reflectă limitările militare și diplomatice ale Moscovei, dar și o posibilă deschidere pentru negocieri care ar putea redefini, pe termen lung, arhitectura de securitate a Europei de Est.
Sursă foto: moldpres.md
