De la proces birocratic la urgență de securitate
Aderarea Republicii Moldova la UE – Potrivit lui Andrei Curăraru, perspectiva aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană a depășit stadiul unui simplu exercițiu tehnic și birocratic. Odată cu schimbările geopolitice majore din regiune și creșterea tensiunilor de securitate, integrarea europeană a devenit parte a unui răspuns mai amplu la provocările actuale.
„Din 2022, extinderea UE a devenit și o temă de securitate. Când miza crește, pașii se fac în paralel, nu pe rând. De aceea 2029 poate fi un termen realizabil pentru Moldova, dacă ținem ritmul”, susține Curăraru, într-o analiză difuzată de agenția MOLDPRES.
Această schimbare de paradigmă presupune că nu mai există o singură „zi a adevărului” în care se produce aderarea, ci un proces progresiv de integrare, deja vizibil în sectoare precum economia, finanțele sau telecomunicațiile.
Beneficiile aderării se simt deja
Analistul atrage atenția asupra faptului că Republica Moldova începe să beneficieze concret de apropierea sa de spațiul comunitar. Printre aceste avantaje se numără sprijinul financiar nerambursabil, modernizarea sistemelor de plăți în euro și viitorul regim de „roaming ca acasă”, care va permite comunicarea fără costuri suplimentare între Moldova și țările membre UE.
„UE a început să ofere beneficii încă dinaintea aderării. Moldova beneficiază deja de pachete de suport financiar, plăți simplificate în euro prin sistemul european, iar urmează și regimul de roaming ca acasă”, punctează expertul.
Aceste realizări reprezintă nu doar beneficii practice, ci și semnale clare că Republica Moldova este privită de Bruxelles ca parte a proiectului european, în ciuda statutului său formal de stat candidat.
Precedente istorice și lecții utile
Andrei Curăraru amintește că mai multe state europene au parcurs rapid etapele procesului de aderare atunci când a existat voință politică fermă. Austria, Finlanda și Suedia au finalizat negocierile în aproximativ 14 luni, aderând la 1 ianuarie 1995. La fel, Croația sau țările din valul extinderii din 2004 au trecut de la semnarea tratatului la aderare într-un interval de doar un an – un an și jumătate.
În acest context, calendarul anunțat de autoritățile de la Chișinău, care vizează aderarea până în 2029, apare ca fiind realist, mai ales în condițiile în care mesajul politic transmis după summitul UE–Moldova este favorabil.
„Țara noastră face parte din pachetul strategic de extindere al Uniunii”, afirmă Curăraru. În opinia sa, procesul poate avansa în etape, iar una dintre cele mai mari provocări rămâne depășirea blocajelor politice din interiorul UE, precum poziția actuală a Ungariei, care poate fi contracarată fie prin alegeri, fie prin reformarea mecanismelor decizionale, de exemplu prin renunțarea la dreptul de veto.
Posibile scenarii de integrare progresivă
Expertul identifică mai multe formule prin care integrarea europeană a Republicii Moldova poate avansa, chiar și în absența unei aderări formale imediate:
-
Integrare treptată – prin participarea la programe și piețe sectoriale, condiționată de îndeplinirea anumitor standarde europene;
-
Aderare în doi pași – semnarea tratatului înainte de 2029, urmată de activarea etapizată a drepturilor depline;
-
Parteneriat economic temporar – integrare avansată în piața unică, similară modelului Spațiului Economic European (SEE), utilizat în prezent de state precum Norvegia.
Aceste formule oferă beneficii tangibile cetățenilor și pot fi folosite ca instrumente de consolidare a sprijinului public pentru integrarea europeană.
„Toate aceste opțiuni aduc progres vizibil, chiar dacă politica europeană ține o vreme piciorul pe frână în alte dosare”, notează Curăraru.
Responsabilitatea rămâne la Chișinău
În centrul reușitei se află, însă, acțiunile autorităților de la Chișinău. Potrivit expertului, succesul integrării europene depinde în mare parte de capacitatea instituțiilor moldovenești de a genera rezultate concrete, dincolo de adoptarea formală a legilor.
„Partea noastră ține de rezultate, nu doar de legi. Avem nevoie de dosare duse până la capăt în justiție, de indicatori clari și de pachete de aliniere care trec coerent prin Parlament. Trebuie folosite la maximum beneficiile deja deschise, ca să se vadă că integrarea aduce câștiguri acum, nu abia după aderare”, explică el.
Această abordare pragmatică presupune un efort constant de implementare și de comunicare a beneficiilor europene către cetățeni, pentru a menține încrederea și susținerea publică pentru direcția strategică a țării.
2029: între scepticism și pragmatism
În încheierea analizei sale, Curăraru respinge ideea că obiectivul aderării în 2029 ar fi unul nerealist sau utopic. Din contră, el susține că acest termen este un orizont necesar și fezabil, în condițiile în care Republica Moldova a intrat deja într-un proces ireversibil de apropiere de UE.
„Când cineva spune că 2029 e un vis, răspunsul e simplu: nu-i poveste, e o pază în plus pentru Europa. Se vede deja în buzunar – proiecte europene, bani care vin mai ușor, iar la telefon nu mai plătim ca pe vremuri. Moldova a intrat deja pe prispă. Dacă împingem carul, 2029 nu e vis, e singurul drum drept.”
Citește și: Maia Sandu va susține un discurs la aniversarea Comisiei de la Veneția: Democrația în fața noilor amenințări
Mesajul este clar: drumul spre UE nu mai este doar o promisiune pentru viitor, ci o realitate în construcție, în care succesul depinde de hotărârea cu care este parcurs.
Sursă foto: moldpres
