Ultima dorință: pace și Europa
S-a stins Constantin Cojocaru – acesta nu a fost doar cel mai vârstnic alegător din Republica Moldova, ci și o voce lucidă, preocupată de viitorul țării. Ultima vizită oficială pe care a primit-o a avut loc la 2 februarie 2025, când împlinea 106 ani. Atunci, în prezența președintelui Parlamentului, Igor Grosu, a exprimat un mesaj simplu, dar profund: „cel mai mult își dorește să fie pace și să prindă ziua când Republica Moldova va fi în marea familie europeană”, potrivit mărturiei oficialului.
„Nu a fost să fie, dar îi promit că vom face tot ce ne stă în puteri să-i îndeplinim visul”, a adăugat Igor Grosu, subliniind angajamentul politic și moral față de idealurile bătrânului.
O viață marcată de istorie
Născut la începutul secolului trecut, Constantin Cojocaru a fost martor și supraviețuitor al unor epoci zbuciumate, de la cel de-al Doilea Război Mondial până la tranziția democratică a Republicii Moldova. A fost, în cuvintele lui Grosu, „un erou al neamului nostru”, care a trecut prin „ororile celui de-al doilea război mondial” și care, în ciuda vârstei înaintate, și-a păstrat luciditatea și implicarea civică.
Simbol al continuității și speranței
Figura lui Constantin Cojocaru devine cu atât mai semnificativă într-un context în care Moldova se află într-un proces istoric de transformare și apropiere de Uniunea Europeană. El nu a fost doar un martor al istoriei, ci un participant activ, un exemplu de reziliență, speranță și responsabilitate civică.
„Pentru domnul Constantin Cojocaru […] și pentru generațiile viitoare, avem obligația să păstrăm pacea și să muncim pentru o Moldovă europeană”, a conchis Igor Grosu, transformând memoria personală într-un angajament colectiv.
Citește și: Dorin Recean la Bruxelles: „Avem susținerea UE pentru reformele noastre” – Mesaj clar înaintea Summitului Republica Moldova – UE
Plecarea lui Constantin Cojocaru nu înseamnă doar pierderea unui om longeviv, ci a unei conștiințe vii a istoriei moldovenești. Mesajul său, transmis la finalul unei vieți seculare, este un testament pentru întreaga clasă politică și societate: Moldova trebuie să-și regăsească demnitatea în Europa, păstrând pacea ca valoare supremă. Visul lui Cojocaru nu a murit odată cu el – a devenit un legământ.
Sursă foto: moldpres
